Unul dintre numeroasele daruri ale naturii este iasca , cunoscută și folosită de om de mii de ani. În Europa, în Valea Ötz din Alpi, în traistea unui om din epoca cuprului, descoperit și datat la peste cinci mii de ani, s-au găsit bucăți de iască de mesteacăn și fag folosite pentru aprinderea focului și în scopuri medicinale. În Ayurveda indiană, în medicina tradițională chineză și în practicile populare din întreaga lume, ciuperca de iască este cunoscută și folosită mai ales pentru oprirea sângerărilor, ca dezinfectant, pentru calmarea durerilor și pentru tratarea problemelor circulatorii. Și tradiția populară maghiară folosește ciuperca de iască pentru aprinderea focului, pentru vindecare, iar fumul său servește ca repelent împotriva țânțarilor.

Un loc aparte îl ocupă utilizarea sa în apicultură. O întrebuințare interesantă a ciupercii de iască este confecționarea de pălării și alte obiecte de uz cotidian (de exemplu: căptușeală pentru încălțăminte, veste, mănuși, genți, lavete pentru ochelari, pernuțe pentru ace).
Pentru a obține iasca de calitate, culegătorul de iască trebuie să meargă în păduri bătrâne de fag, la altitudini de peste o mie de metri. Culegerea urmează reguli stricte: începutul verii, în perioada coacerii căpșunilor, și toamna sunt cele mai potrivite momente. Tradiția prelucrării era deosebit de importantă în regiunile din apropierea pădurilor de fag din Bavaria, Cehia și Transilvania. Această meserie specială este păstrată până astăzi de câteva familii din Corund .
În mod tradițional, bărbatul are sarcina principală de a culege materia primă și de a o pregăti cu mare pricepere, iar femeia realizează și decorează obiectele. Supraviețuirea acestui meșteșug este amenințată, printre altele, de tăierea pădurilor bătrâne de fag.
Colecția Muzeului Național Secuiesc include întreaga documentație și materialele legate de prelucrarea iascăi din Corund. Pasionatul acestui meşteşug, Pál Zoltán, va prezenta tainele meseriei la cea de-a III-a ediție a Sărbătorii Meșteșugurilor Ardelenești.